Scara de raze

Editura „Junimea”, 1990
(Extrase)

***
Zeu zeilor cînt!
În transa de trîmbiţi
pe nări şi pe zări
trag prana din tronuri
un lan de lamuri
clătinînd sub vastele
fastele
văi carpice. Cornu-l
ridic din rîpi
de cer şi sînge şi sînt
cu-un poem cu-un pom
de nervi vuind în puterea
inimii imnice-o
turlă de tunet
puls punte
pur sunet
fericirii din cer

***
Mă despic
mă deschid
mă despart ca-n
varga vie-a lui Moise
apele roşii!
Valvă vă vin
unui din cer puls
cu care sînteţi legaţi
legilor veşnice!
Şi-n rapt din dreapta
năvălită pe nori
a lui Jupiter Tonans
nu spire respir
de aer de aur
ci ca-n orcane
oraculare
legiuirea sub tunet
respir spargerea
focului formi-
-dabilei furii
ordonatoare
ce ţine ţîţînile-a
toate ce sînt

***
Mă ridic peste fulger
gol în mînia
mîinii lui Indra
şi de sus pînă jos
ca un munte
de populi
strigînd peste vasta
marmură-a mării –
cu-un pean
ţin puterea şi punţile-
-ntregului cer

***
Trag transa
dragonică-n ochii
roţilor sacre!
Ascult ascensiunea-n
asaltul
astralelor vreri!
Pe-o coloană de fulger
ruptă prin creştet
puterea mea se uneşte
cu centrii din cer!

***
Cu vibraţia tîmplelor
templul
trupului tantric
stă tunet
trîmbă de trîmbiţi
între întemeieri
Bucuria mea-n gnoza
peanului panic
ţine-n ţipăt
puterea ce
zguduie triburi de
zei în eter

***
Mări de mir
mări de mir
cireşi în cerul
înmărmurit al
sîngelui singur
genuni de genii
luminînd pînă-n lamura
inimii bete
harul durerii-
-ndurînd adorarea
cu toate aripile
nopţii plîngînd –
candelabre de spaţii
aprinse în templul
acestei rugi cu care
vin ning
acopăr pămîntul

***
Fuzionez – fiu viu – cu furia
furtunii pe harpe de har
şi de nervi fulgerînd
pînă trîmbe-n trăznet
de verbe imperial în
stanţe stau stăpînind
ce-n flame şi lave de lavă
zguduie gura
Etnei din funduri!
Un trup doar
un grup doar
de tuburi – şi tună-n
orga mîniei mîna-n
prag prădînd
a lui Donar – un imn
istm ic de foc făcîndu-te
con în convulsii
orgie-a ordinii orfice
lege din Orion

***
Sînt în fulmen! Pe fulmen!
Sînt furtună de furie!
O furibundă
furcă-a ruperii-n rune
în Ahriman har
şi-n floare de flăcări!
Sînt în furie! Mi se
desfundă-n frunte-un
far faraonic
şi-n zei
zări zguduind
rug rup din tron
trup rup din turnul
de trăznete-n transă
viu în halele
vuinde-n Walhalla
şi – sumă-a supremelor
bolţii fiinţi –
uraganul arterelor mele
arde pe
rupe din cer!

***
Văd gloria de glasuri! Văd columna
de strigăte de zei în templu-al cărui
coronament atinge globulara
dezlănţuire de furtuni!
Mă smulg pe stînci
mă rup de stînci îmi sparg în
aerul fast al vastităţii vocii
aripile de vuiet. Vin spre voi!
Şi nervii mei iradiaţi de transa
legiferării-n furie-a puterii
ce stăpîneşte etnii – regăsesc
din Jupiter deschise-n fulgerări
nervurile văzduhului.
N-am margini!

***
Cornul cordului
loveşte-n tavanul
de tunet al transei!
Teroarea turlei
stă peste stana
trupului rupt!
Domu-n Domnul
urlă furie turmei
cît nervii-mi negri
scurg fulger
în abisul deschis!
Orbiţi-mi de ţipăt
spaţiu-n spasme şi-n spumă!
Iradiaţi rădăcinile
fiinţei pe cer!
Galactic calcă
în bubuitul brazdei
taifunice Indra
cu sîngele meu!

***
Cred! Cresc!Prin creştet
sorb orb obîrşia vie-a
luminii vuind!
Venind! Vestind! Investind
cu foc forţa
ce-mi cerne-n celule!
Ard! Viu ard! Gardina
lumii-n lutu-mi
s-atinge de aripi
de arpe de-arcane
de arderea ordinii-n care
prad porţile-n domul
de Domnul vuind!
Nu semne cer!
Semăn pe cer! Însemn
cercu-ncercării
ruperii carcerii!
Trup rup! Tunet! Tîmple-n
teofania trăznetului! Vin
viu pe flăcări!
Sînt spargere-ntreg!

***
Pe pulberea şi spulberul de aripi
al serafimilor cînd între-ntreg deschis
văzduhul viu şi inima-mi de rouă
nu-i decît flacăra vuindă!
Pe cîntarea
ce rupe-azur din zei! Pe zguduirea
de sus ce clocotind de
înalte cataracte – largul nu-i
decît vîrteje de convulsii izbucnite
cu flacăra-unei inimi cărei puls sînt!
Pe furtuna
ce-mi muge peste creştet! Pe mînia
din mîinile pe Ida fulminînd
ale lui Jupiter în transă!
Văd! Sînt văzul!
Văzduhul sînt! Văzduhuri!
Duh! Mă sparg în
vuirea uraganelor de-un imn
care mă ţine miez de fulger!
Furie furtună
în care-orice-atom inundă-n genii
pînă cînd orb în ore
orb în glorii
deschis cu tot adîncu-mi pustiirii
vederii-n verbe –
mîinile-n mînie
singure nopţii
urlă în văzduh!

***
Am lamura lumii!
Sînt sunet în suma
de spaţii – mă sparg în
sporii galactici de verbe prin polii
erupţi ai puterii
prin pori ţip!
Flori! Fluvii de flori! Globulare
glorii de flori pînă-n zona
de zei a lui Orion!
Pînă-n orbirea orgiei
orfice
pînă mir beau
mir văd
mir sînt!
Flori! Logii bolgii
de flori catedrale
în aer, prăpastii
de spasme de albe
erupţii, domuri
cer dominînd şi cercul
iluminaţilor, flori
oceane urcînd în văz în
văzduh în Ormuzd
pînă-arterele-abisului ard în
arca trupului, tunet
găsindu-mă viu şi
– astral de flori strălucind şi de
clare normele morţii –
vin peste voi
vortex de verbe
scriu rune pe-azur!

Descărcaţi de aici o variantă scanată integrală a volumului integral „Scara de raze”, Editura Junimea Iaşi, 1990!