I.2
Mireasma de prun
aduce de-afară
altă tăcere.
I.6
Rîndunele.
Duc în înalturi
mireasma salcîmilor.
I.12
Căderea unei petale
s-ar putea auzi,
durînd, pe Saturn.
I.18
Slava slavei salcîmilor.
Sfînt e să fii
o mînă de pulberi.
I.22
Iordanul,
de triluri acoperit
şi bolţi de frunzişuri.
I.26
Pomul transformă-n
mireasmă realul.
Priveghetoarea – în cânt.
I.39
Se desfac toţi mugurii.
Păsări
îşi iau zboru-n azur.
II.2
Văd liniştea pietrei.
Îi aud înăuntru
-ntunericul.
II.17
Munte-n azur.
Mă umplu
de spaţii.
II.22
Umbră de flutur
pe ierbi. Nici atît
nu mi-a fost viaţa.
II.29
Pacea din pom
şi pacea din mine-s
o singură pace.
III.3
Nori trecînd.
Crucea bisericii
străbate tot cerul.
IV.7
Sprîncenele tale.
Ce lungi! Dintr-o parte
în alta de cer.
IV.31
Îngeru-mi eşti păzitor?
Mi se desfac
ceruri din umeri.
Nicolae Ionel 