600 de ani de la naşterea Ioanei d’Arc, cea mai mare sfîntă a Franţei

Actul IV – Varianta PDF scanată

Alexandru Paleologu:

Eu consider, în afara volumelor lui de versuri, două capodopere dramatice: “Vlad Ţepeş” şi “Jeanne d’ Arc”. (…)
“Jeanne d’Arc” a lui Nicolae Ionel este de o frumuseţe şi de-o exactitate în ce priveşte efectul concret al fiecărui vers ori cuvînt de-a dreptul fascinante.
Fiecare cuvînt are o percuţie, o putere covîrşitoare, constrîngătoare (…)
Repet … caracterul de nemaipomenită reducţie la esenţial, la puternic şi la constrîngător al fiecărui cuvînt pus acolo.

(Lucia Cifor: Convorbire cu Alexandru Paleologu despre Nicolae Ionel — în România literară nr 40, 19 -25 octombrie 1994)

Lucia Cifor:

Predestinate prin forţa valorii lor la o dificilă receptare, poezia (volumele: Cuvînt în cuvînt, Poezii, Calea Vie, Scara de raze, Carul Mare) şi teatrul (tragediile Vlad Ţepeş şi Jeanne d’Arc, unice ca specie în literatura română, integrabile ca valoare în rîndul puţinelor capodopere ale genului) aparţinînd lui Nicolae Ionel, reprezintă nişte reuşite absolute ale literaturii române, fixînd noi coordonate literaturii şi spiritualităţii lumii. (…)

(Lucia Cifor: Scandal pentru adevăr în cultura română, în revista “Vatra”, nr. 1, 1994)

În opera literară propriu-zisă această sete de existenţă nu depăşeşte decît în puţine cazuri setea de exprimare, pe cînd în arta sacră setea de existenţă vizează întotdeauna realizarea, aducerea la prezenţă ca mijloc al exprimării şi nu ca scop al acesteia, precum în arta profană. Cea din urmă interesează mai ales sfera comunicării, cea dintîi se validează ca atare (ca artă sacră) doar în măsura în care intră în sfera comuniunii. În tragedia “Jeanne d’Arc” setea de existenţă este atît de mare, încît schimbă forma spunerii, limbajul operei, exprimarea însăşi. În această piesă, ca şi în arta sacră în general, obiectul şi subiectul spunerii sînt transcendente spunerii omului. Imanentizarea lor prin captarea în inspiraţia poetului este un fel de obiectivare, concretizată ca formă a operei. Numai în aceste condiţii forma sau limbajul operei reprezintă expresia absolută a Logosului poetic originar, cînd exprimarea înseamnă ex-punere a lumii în formă. (…) Prin “Jeanne d’Arc”, dar şi prin “Scara de raze”, “Carul Mare” (parţial şi prin volumele anterioare), Nicolae Ionel creează în literatura română, dar nu numai pentru literatura română, opere de artă sacră, greu clasabile în literatura lumii, care schimbă radical înţelegerea artei literare.

(Lucia Cifor: Jeanne d’Arc şi forţa artei sacre, în revista Viaţa Românească nr.9-10, 1995)

Actul IV – Varianta PDF scanată

Acest articol a fost publicat în Teatru și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s